Figura izolează și mărește partea din mijloc a encefalului din Figura 11.4, unde encefalul este desenat în secțiune sagitală. Emisferele cerebrale și cerebelul nu apar, iar deasupra a rămas doar arcul corpului calos. Orientarea este aceeași: partea din spate a capului este în stânga (acolo este desenat, în Figura 11.4, cerebelul, pe care manualul îl așază înapoia trunchiului cerebral), iar partea din față, unde atârnă hipofiza, este în dreapta. Desenul se citește de sus în jos: diencefalul, mezencefalul, puntea, bulbul rahidian (medulla oblongata) și, la capăt, măduva spinării.

Diencefalul

Diencefalul este regiunea de deasupra mezencefalului, aflată între emisferele cerebrale. Cuprinde în interior ventriculul al treilea și este organizat sub formă de mase de substanță cenușie denumite nuclei. Figura îi numește două componente, așezate una sub alta:

• Talamusul, sub arcul corpului calos, este unul dintre acești nuclei și un centru integrativ al impulsurilor senzoriale. Direcționează spre cortexul cerebral majoritatea semnalelor senzoriale (cu excepția mirosului, văzului și auzului) și semnalele care mențin starea de veghe. Tot el procesează senzațiile brute.
• Hipotalamusul, sub talamus și chiar deasupra hipofizei, transmite și primește semnale spre și dinspre emisferele cerebrale și talamus. Neuronii lui produc hormoni, printre care și pe cei ce controlează hipofiza. Prin intermediul talamusului primește semnale senzoriale de la organele interne și le folosește pentru a controla sistemul nervos vegetativ și hipofiza, menținând astfel homeostazia organismului. Prin relația cu hipofiza asigură corelarea structurală și funcțională dintre sistemul nervos și cel endocrin. Tot de el sunt legate senzația de foame, reglarea greutății, a temperaturii corporale și a echilibrului hidric.

Trunchiul cerebral

Țesutul nervos care conectează emisferele cerebrale cu măduva spinării cuprinde mai multe structuri, cunoscute împreună sub numele de trunchi cerebral. Manualul enumeră trei, pe care figura le arată de sus în jos:

1. Mezencefalul este situat între diencefal și punte. Fibrele lui nervoase se unesc cu celelalte segmente ale trunchiului cerebral și ale măduvei spinării în traseul lor spre encefal. Are funcție de releu pentru semnalele senzoriale dintre măduva spinării și talamus și pentru cele motorii dintre cortexul cerebral, punte și măduva spinării. Neuronii lui sunt centri reflecși pentru mișcările capului și ale globilor oculari ca răspuns la stimuli vizuali și pentru cele ale capului și trunchiului ca răspuns la stimuli auditivi. Pe partea lui inferioară se găsesc tracturi corticospinale, care unesc encefalul cu măduva spinării.
2. Puntea este proeminența rotunjită din partea din față a trunchiului, care separă mezencefalul de bulbul rahidian. Conține în principal fibre nervoase care transmit mesaje dinspre medulla oblongata înspre emisferele cerebrale și înapoi. Are funcție de releu între medulla oblongata și părțile superioare ale encefalului, între emisferele cerebelare și între cerebel și emisferele cerebrale.
3. Bulbul rahidian (medulla oblongata) este partea superioară, dilatată, a măduvei spinării, care o leagă de restul structurilor din cutia craniană. Primește și integrează semnale de la măduva spinării și trimite semnale către cerebel și talamus. Toate fibrele nervoase descendente trec prin el, iar unele dintre ele se intersectează și formează decusația piramidală. Datorită ei, impulsurile nervoase pornite de la o emisferă cerebrală ajung pe partea opusă a corpului. Nucleii din interiorul bulbului sunt centri de control pentru activități precum frecvența cardiacă, presiunea sanguină, vasoconstricția, reglarea respirației, strănutul, tusea, voma și deglutiția.

În interiorul trunchiului cerebral

Medulla oblongata conține grupuri de nuclei numite formațiunea reticulară, care se extind în sus, în punte și în mezencefal. În desen, ea este indicată în interiorul trunchiului cerebral, între apeductul cerebral și punte. Aceste structuri sunt răspunzătoare pentru activarea cortexului cerebral la primirea impulsurilor senzoriale. Astfel, pregătesc cortexul pentru interpretarea acestor impulsuri și stimulează procesele cognitive. Formațiunea reticulară conține și nucleii implicați în starea de veghe și somn.

Apeductul cerebral este canalul îngust din partea din spate a trunchiului cerebral, în stânga desenului. Figura 11.6 arată că el leagă ventriculul III, aflat în diencefal, de ventriculul IV, localizat între trunchiul cerebral și cerebel. Ventriculii sunt cavități interconectate care conțin lichid cefalorahidian.

Structurile vecine

• Corpul calos, arcul de deasupra diencefalului, este puntea de fibre nervoase care unește cele două emisfere cerebrale.
• Hipofiza atârnă în partea din față, sub hipotalamus. În ea sunt stocați unii dintre hormonii produși de neuronii hipotalamusului, pe care tot ea îi eliberează și care reglează activitatea mai multor viscere.
• Măduva spinării continuă trunchiul cerebral în partea de jos a figurii. Bulbul rahidian este chiar partea ei superioară, dilatată.