Figura prezintă cele trei tipuri de joncțiuni care pot fi întâlnite între celulele țesuturilor umane. Fiecare panou arată două celule vecine, văzute în secțiune, cu membranele lor față în față, și, în plan, suprafața uneia dintre membrane. Ce diferă de la un panou la altul sunt structurile care leagă membranele și spațiul rămas între ele.

(a) Joncțiunea strânsă

Joncțiunile strânse se dispun de jur împrejurul celulelor, legându-le strâns de celulele învecinate. O astfel de joncțiune se formează în urma alipirii membranelor celulelor adiacente, prin cuplarea unor lipoproteine între ele în spațiul intercelular, care devine foarte redus. În figură, șirurile de joncțiuni strânse apar ca lanțuri de puncte care înconjoară celula, iar în locurile de fuziune spațiul extracelular dispare cu totul. Benzile de proteine izolează porțiuni ale membranei celulare și formează o barieră ce împiedică trecerea substanțelor printre celule.

(b) Desmozomul

Desmozomii sunt joncțiuni punctiforme între celule, cu rol de ancorare. Între membranele celulare alăturate rămâne un mic spațiu, de dimensiuni electronomicroscopice, cu o mărime normală, de 24 nm. Prin acest spațiu trec glicoproteine transmembranare (molecule proteice cuplate cu molecule glucidice), care unesc celulele între ele. Ele pornesc dintr-o porțiune îngroșată a fiecărei membrane, de care sunt ancorate, în interiorul celulei, filamente de cheratină. Desmozomii sunt joncțiuni aderențiale: structuri interconectate ce unesc membranele adiacente și cuplează strâns celulele între ele.

(c) Joncțiunea „gap” (comunicantă)

În cadrul acestui tip de joncțiune, între celule există căi de trecere tubulare și canale care permit trecerea ionilor și a moleculelor dintr-o celulă în alta. Canalele sunt formate din proteine membranare care străbat ambele membrane și spațiul intercelular, mult redus, de 2 nm. Pentru că ocupă întreaga grosime a membranelor, ele sunt proteine transmembranare, iar în membrana plasmatică proteinele transmembranare servesc tocmai drept canale pentru transportul membranar (Figura 3.1). Văzute din față, canalele apar ca pori pe suprafața membranei.

Joncțiunile „gap” facilitează comunicarea electrică între celule. Apar în țesutul muscular neted și în cel cardiac, dar nu și în țesuturile epiteliale. În mușchiul cardiac, celulele sunt unite prin grupări specializate de joncțiuni „gap”, numite discuri intercalare, prin care impulsul electric ce declanșează contracția trece ușor de la o celulă la alta. În mușchiul neted unitar, fibrele unite prin joncțiuni „gap” se contractă ritmic, ca o unitate.

Comparație

Celulele epiteliale sunt de obicei strâns unite prin joncțiuni strânse și aderențiale. Cele trei tipuri se deosebesc prin ce fac cu spațiul dintre celule: joncțiunea strânsă îl desființează și îl transformă în barieră, desmozomul îl păstrează și îl traversează cu ancore, iar joncțiunea „gap” îl străbate cu canale deschise pentru comunicare.