Se încarcă
Țesutul nervos (Biologie Barron's, p. 228)
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Explorează structurile
Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.
Figura urmărește, în trei imagini succesive, cum se formează teaca de mielină: celula Schwann se înfășoară, tură după tură, în jurul axonului. Toate trei arată același loc, în secțiune, la momente diferite, iar săgețile din prima imagine dau sensul în care se rulează celula. Trecând de la (a) la (c), numărul straturilor din jurul axonului crește, iar citoplasma celulei Schwann este împinsă spre exterior.
(a) Începutul înfășurării
Axonul stă într-un jgheab al celulei Schwann. Se recunosc nucleul celulei Schwann, citoplasma ei și cele două membrane celulare care vin față în față atunci când marginile celulei se apropie una de alta. În SNP, însuși corpul celulelor Schwann se înfășoară în jurul prelungirilor neuronului, spre deosebire de SNC, unde oligodendrocitele emit doar prelungiri care se înfășoară în jurul axonilor sau dendritelor (Figura 10.2).
(b) Straturile se adună
Celula continuă să se rotească în jurul axonului, iar membrana ei se depune în straturi concentrice. Această membrană stratificată este teaca de mielină. Mielina este o substanță lipidică de culoare albă, componenta principală a membranei oligodendrocitelor și a celulelor Schwann.
(c) Teaca terminată
Axonul este acum izolat de numeroase straturi de mielină. Partea externă a tecii de mielină, care înconjoară axonii sau dendritele, se numește neurilemă. Ea rămâne la suprafață, acolo unde au fost împinse citoplasma și nucleul celulei, și are rol în regenerarea neuronilor lezați.
La ce folosește teaca
Teaca de mielină izolează axonul, adică izolează reacțiile electrochimice care conduc impulsurile nervoase de-a lungul lui. De aceea fibrele mielinice conduc rapid impulsurile nervoase, pe când cele amielinice le conduc mai lent. Teaca nu este continuă: între două celule Schwann succesive, respectiv între două prelungiri succesive ale oligodendrocitelor, se găsesc spații denumite nodurile lui Ranvier, la nivelul cărora axonul nu prezintă mielină, iar impulsul sare de la un nod la altul (Figura 10.8). Mielina este răspunzătoare și pentru culoarea substanței albe din encefal și din măduva spinării, iar deteriorarea ei în SNC poate da naștere unei afecțiuni denumite scleroză multiplă.
Figura urmărește, în trei imagini succesive, cum se formează teaca de mielină: celula Schwann se înfășoară, tură după tură, în jurul axonului. Toate trei arată același loc, în secțiune, la momente diferite, iar săgețile din prima imagine dau sensul în care se rulează celula. Trecând de la (a) la (c), numărul straturilor din jurul axonului crește, iar citoplasma celulei Schwann este împinsă spre exterior.
(a) Începutul înfășurării
Axonul stă într-un jgheab al celulei Schwann. Se recunosc nucleul celulei Schwann, citoplasma ei și cele două membrane celulare care vin față în față atunci când marginile celulei se apropie una de alta. În SNP, însuși corpul celulelor Schwann se înfășoară în jurul prelungirilor neuronului, spre deosebire de SNC, unde oligodendrocitele emit doar prelungiri care se înfășoară în jurul axonilor sau dendritelor (Figura 10.2).
(b) Straturile se adună
Celula continuă să se rotească în jurul axonului, iar membrana ei se depune în straturi concentrice. Această membrană stratificată este teaca de mielină. Mielina este o substanță lipidică de culoare albă, componenta principală a membranei oligodendrocitelor și a celulelor Schwann.
(c) Teaca terminată
Axonul este acum izolat de numeroase straturi de mielină. Partea externă a tecii de mielină, care înconjoară axonii sau dendritele, se numește neurilemă. Ea rămâne la suprafață, acolo unde au fost împinse citoplasma și nucleul celulei, și are rol în regenerarea neuronilor lezați.
La ce folosește teaca
Teaca de mielină izolează axonul, adică izolează reacțiile electrochimice care conduc impulsurile nervoase de-a lungul lui. De aceea fibrele mielinice conduc rapid impulsurile nervoase, pe când cele amielinice le conduc mai lent. Teaca nu este continuă: între două celule Schwann succesive, respectiv între două prelungiri succesive ale oligodendrocitelor, se găsesc spații denumite nodurile lui Ranvier, la nivelul cărora axonul nu prezintă mielină, iar impulsul sare de la un nod la altul (Figura 10.8). Mielina este răspunzătoare și pentru culoarea substanței albe din encefal și din măduva spinării, iar deteriorarea ei în SNC poate da naștere unei afecțiuni denumite scleroză multiplă.