Fig. 34. Fața laterală a emisferei cerebrale

Funcțiile fundamentale ale organismului uman (Biologie Corint, p. 30)

12345678

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Explorează structurile

Apasă pe un număr de pe figură sau folosește săgețile pentru a parcurge structurile.

Figura arată fața laterală a unei emisfere cerebrale, adică fața pe care o vezi când privești creierul dintr-o parte. Emisferele mai au o față medială (Figura 35) și una inferioară (bazală). Partea dinainte a emisferei este spre dreapta, iar cea dinapoi spre stânga. Sub capătul dinapoi apare, nemarcat, cerebelul, care ocupă fosa posterioară a craniului și este separat de emisferele cerebrale prin cortul cerebelului.

Suprafața brăzdată de șanțuri pe care o vezi este scoarța cerebrală: ca și la cerebel, substanța cenușie a emisferelor este dispusă la suprafață. Fiecare lob are altă culoare (frontal portocaliu, parietal galben, temporal albastru, occipital verde), așa că figura se citește cel mai ușor dacă găsești întâi cele două șanțuri adânci, aflate la granițele dintre culori, și abia apoi lobii și cei doi giri marcați.

Cele două șanțuri adânci

Pe fața laterală se observă două șanțuri mai adânci decât celelalte:

  • Fisura laterală a lui Sylvius, numită în manual și scizura laterală, începe pe fața bazală a emisferei. În desen pornește de jos, din partea dinainte, și urcă oblic înapoi, despărțind lobul temporal, aflat dedesubt, de lobii frontal și parietal, aflați deasupra.
  • Șanțul central Rolando coboară de pe marginea de sus a emisferei, oblic spre înainte, către fisura laterală. În desen el este granița dintre partea portocalie și cea galbenă, adică dintre lobul frontal și lobul parietal.

Cei patru lobi

Cele două șanțuri delimitează patru lobi:

  • Lobul frontal este situat înaintea șanțului central și ocupă toată partea dinainte a emisferei.
  • Lobul parietal se află deasupra scizurii laterale și înapoia șanțului central, între lobul frontal și cel occipital.
  • Lobul temporal se află sub fisura laterală și formează partea alungită din josul emisferei.
  • Lobul occipital este situat în partea posterioară, deasupra cerebelului.

Pentru lobul occipital, manualul nu numește pe această față niciun șanț care să-l despartă de lobii vecini, așa că în desen îl recunoști după poziție și culoare. Pe fața medială apare, în schimb, șanțul parieto-occipital.

Girii din jurul șanțului central

Șanțurile mai puțin adânci împart lobii în giri, cutele care acoperă toată suprafața din desen. Figura marchează doar doi dintre ei, cei care mărginesc șanțul central. Niciunul nu are culoare proprie, ci o poartă pe cea a lobului din care face parte:

  • Girul precentral, aflat imediat înaintea șanțului central, aparține lobului frontal.
  • Girul postcentral, aflat imediat înapoia șanțului central, aparține lobului parietal.

La girul postcentral ajung mai multe căi ale sensibilității. Pentru sensibilitatea termică și dureroasă, tactilă și kinestezică, neuronul III se află în talamus, iar axonul lui se proiectează în aria somestezică I din lobul parietal. În Figura 20, axonii neuronilor III (talamici) urcă tocmai până la girul postcentral. În partea inferioară a aceluiași gir, adică spre fisura laterală, se află aria gustativă, la care impulsurile gustative ajung tot de la talamus.

Lobii și analizatorii

Funcțiile senzitive ale neocortexului se realizează prin segmentele corticale ale analizatorilor. Pe lângă ariile din girul postcentral, manualul localizează în lobii din figură și ariile analizatorilor auditiv și vizual:

  • Lobul temporal conține cortexul auditiv. Al IV-lea neuron al căii acustice se află în corpul geniculat medial, iar axonul lui se proiectează în girul temporal superior.
  • Lobul occipital primește calea optică, ce se termină în jurul scizurii calcarine, unde se află ariile vizuale primară și secundare. Aria vizuală primară se întinde mai ales pe fața medială a lobilor occipitali, deci în mare parte nu se vede în această figură.

Emisferele cerebrale, pe scurt

Emisferele cerebrale sunt partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central. Sunt legate între ele prin comisurile creierului, iar în interiorul lor se află ventriculii laterali, I și II. Cele două emisfere nu au același volum: la dreptaci, emisfera stângă este mai dezvoltată, pentru că membrul superior drept are o activitate mai complexă și pentru că centrul vorbirii se află în emisfera stângă.