Figura pune una lângă alta cinci celule din organismul uman, foarte diferite ca formă și mărime. Manualul trimite la ea la începutul capitolului, când prezintă teoria celulară: la fel ca toate organismele vii, corpul uman este alcătuit din celule, așa că biologia corpului uman gravitează în jurul biologiei celulare. Citește figura în doi pași, întâi fiecare celulă, cu forma ei, apoi nucleul din fiecare, pe care insistă și legenda: toate aceste celule au un nucleu, variabil ca poziție, formă și mărime.

Ce au în comun toate celulele

Oricât de diferite ar arăta, toate celulele, inclusiv cele umane, au două componente de bază. Conturul fiecărei celule din desen este membrana plasmatică (membrana celulară), care separă celula de mediul extern, îi menține forma și controlează trecerea substanțelor în și din celulă. În interior se află citoplasma, o substanță cu consistența unui gel, care conține nucleul. Prin nucleu, celulele umane se deosebesc de celulele procariote, ale bacteriilor, care sunt lipsite de nucleu.

Cinci celule, patru țesuturi

În organismul uman există patru tipuri principale de țesuturi, recapitulate în Figura 4.6. Cele cinci celule din figură le reprezintă pe toate patru:

• Celula epitelială cilindrică cu microvili (țesut epitelial) este înaltă, mai lată sus și îngustată spre bază, iar pe suprafața liberă poartă un rând de prelungiri fine, microvilii. Epiteliul simplu cilindric, un strat de celule înalte cu nucleii în porțiunea bazală, căptușește tractul gastrointestinal și are funcție de protecție, secreție și absorbție.
• Leucocitul (țesut conjunctiv) este o globulă albă, rotundă, cu un nucleu mare și curbat. Sângele din care face parte este un tip aparte de țesut conjunctiv, cu substanța fundamentală lichidă, iar globulele albe îndepărtează microbii din circulația sanguină prin endocitoză.
• Celula adipoasă (țesut conjunctiv) este aproape în întregime plină cu grăsime. Picăturile de grăsime împing citoplasma și nucleul spre periferie, într-o bandă subțire, și dau celulei o formă de inel. Țesutul adipos asigură protecția mecanică, izolarea termică și depozitarea grăsimii, o rezervă utilă de energie.
• Celula musculară netedă (țesut muscular) este alungită și fusiformă, cu capetele ascuțite, iar alungirea celulelor musculare le facilitează funcția contractilă. Mușchiul neted se află în pereții organelor interne (tractul digestiv, vasele de sânge, căile respiratorii și urinare), nu are striații și este involuntar.
• Celula nervoasă (țesut nervos) are un corp celular din care pornesc mai multe prelungiri scurte, ramificate, și una lungă, ramificată abia la capăt. Țesutul nervos are funcții legate de comunicare: recepționează stimuli, transmite și interpretează impulsuri nervoase.

Nucleul: variabil ca poziție, formă și mărime

Urmărește acum doar nucleii, de la o celulă la alta:

• Poziția: în celula nervoasă, nucleul stă la mijlocul corpului celular, iar în celula musculară netedă, în porțiunea ei cea mai lată. În celula epitelială stă spre mijlocul celulei, sub rândul de microvili, iar în celula adipoasă este împins la periferie, lângă membrană.
• Forma: este oval în celula epitelială și în cea nervoasă, alungit în sensul celulei în celula musculară netedă, turtit în celula adipoasă și curbat ca o potcoavă în leucocit.
• Mărimea: în leucocit, nucleul ocupă o bună parte din celulă. În celula adipoasă și în cea nervoasă este mic față de restul celulei.

Ce se află în nucleu

Cu excepția globulelor roșii, toate celulele umane au nucleu. Structurile lui nu sunt detaliate aici, dar textul din jurul figurii le descrie:

• Cromozomii: nucleul este compus în principal din histone (un tip de proteine) și ADN. ADN-ul este organizat în unități liniare numite cromozomi, ale căror segmente funcționale sunt genele, circa 30.000 în nucleii celulelor umane. Histonele oferă un cadru de sprijin pentru ADN: se unesc cu el și formează nucleozomi, structuri electronomicroscopice care se înfășoară între ei și formează cromozomul.
• Învelișul nuclear: o structură membranară dublă, alcătuită din două straturi duble de fosfolipide, față de unul singur în membrana plasmatică. Menține forma nucleului, iar prin porii lui mediul intern al nucleului comunică cu citoplasma.
• Nucleolii: două sau mai multe mase dense, care conțin ARN. Acesta intervine în producerea subunităților ribozomilor, asamblate apoi în citoplasmă.

Învelișul nuclear, porii și nucleolul se văd în Figura 3.5, unde nucleul este desenat în interiorul unei celule tipice.