Figura prezintă, unul lângă altul, cele trei tipuri de neuroni deosebite după structură. Neuronul este unitatea structurală și funcțională a sistemului nervos, o celulă specializată în recepționarea și transmiterea informației, iar neuronii se deosebesc între ei prin prelungirile pe care le prezintă. De la stânga la dreapta, numărul prelungirilor care pleacă din corpul celular scade: numeroase la neuronul multipolar din stânga, două la cel bipolar din mijloc și una singură, care apoi se ramifică, la cel pseudounipolar din dreapta.

Detaliile structurii unui neuron sunt prezentate pe desenul neuronului multipolar. În celelalte două desene se recunosc aceleași elemente: corpul celular cu nucleul și organitele lui, precum și prelungirile învelite în mielină.

Neuronul multipolar (desenul din stânga)

Neuronii multipolari au numeroase prelungiri scurte, numite dendrite, și o singură prelungire lungă, numită axon. Mulți neuroni din SNC aparțin acestei categorii.

Dendritele sunt prelungirile foarte ramificate care pleacă în toate direcțiile din corpul celular. Ele sunt specializate în recepționarea impulsurilor nervoase și în transmiterea lor către corpul celular, iar suprafața lor prezintă mii de formațiuni spinoase, prin care realizează joncțiuni cu alți neuroni sau cu receptori senzoriali. Axonul face drumul invers: prin el, impulsurile sunt transmise dinspre corpul celular.

Corpul celular

Corpul celular reprezintă doar un mic procent din volumul total al celulei. În citoplasma lui se văd:

• Nucleul, ovalul mare din mijloc, care conține cromozomii, alcătuiți din ADN și histone.
• Mitocondriile, micile formațiuni ovale cu linii fine desenate în interior. În ele se eliberează cea mai mare parte a energiei provenite din alimente, folosită pentru a forma molecule de $\ce{ATP}$, motiv pentru care mai sunt numite „generatoarele celulei”.
• Corpii Nissl, micile formațiuni curbate răspândite prin citoplasmă. Sunt un organit caracteristic pentru neuron, alcătuit din reticul endoplasmatic rugos, în care se sintetizează proteine.

În corpul celular se mai găsesc și alte organite, precum aparatul Golgi și lizozomii, pe care figura nu le numește (Figura 3.5).

Axonul și teaca de mielină

Axonul pornește dintr-o porțiune îngroșată a corpului celular, numită con de emergență, care în desen face trecerea dintre corpul celular și axon. Citoplasma din interiorul axonului se numește axoplasmă, iar membrana sa, axolemă.

În desen, axonul este învelit aproape pe toată lungimea de teaca de mielină, care apare ca un șir de segmente alungite. Teaca izolează axonul și este compusă în principal din mielină, o substanță lipidică de culoare albă. Mielina izolează reacțiile electrochimice care conduc impulsurile nervoase de-a lungul axonilor. Fibrele mielinice conduc rapid impulsurile, pe când cele amielinice le conduc mai lent. Teaca este sintetizată în SNC de oligodendrocite (Figura 10.2) și în SNP de celulele Schwann (Figura 10.4), care se înfășoară în jurul prelungirilor neuronilor. Partea ei externă se numește neurilemă și are rol în regenerarea neuronilor lezați.

Porțiunile scurte de axon rămase neînvelite între două segmente corespund nodurilor lui Ranvier, spațiile dintre două celule Schwann succesive (sau dintre două prelungiri succesive ale oligodendrocitelor) în care axonul nu prezintă mielină.

La capătul distal, axonul se termină prin mii de ramificații microscopice, numite terminații axonale, pe care desenul le arată ca fire subțiri, fără mielină. Terminațiile prezintă dilatări, numite butoni terminali, care apar ca mici umflături la vârful lor. La nivelul butonilor, neuronii eliberează substanțe chimice denumite neurotransmițători, care transmit impulsurile nervoase de la neuron la mușchi, glande sau alți neuroni.

Neuronul bipolar (desenul din mijloc)

Neuronii bipolari au un axon și o singură dendrită. În desen, corpul celular este alungit, iar cele două prelungiri pleacă din capetele lui opuse, una în sus și una în jos. Amândouă apar învelite de mielină: teaca de mielină poate înconjura atât axonii, cât și dendritele. Neuronii bipolari se găsesc în retină, în urechea internă și în mucoasa olfactivă.

Neuronul pseudounipolar (desenul din dreapta)

Neuronii pseudounipolari au o singură prelungire, care se divide pentru a forma o dendrită și un axon. În desen, corpul celular rotunjit se află sus, iar prelungirea lui unică, scurtă, coboară și se desface în două ramuri orientate în sensuri opuse, spre stânga și spre dreapta, ambele învelite de mielină. Majoritatea neuronilor senzoriali, cei care transmit informația dinspre receptori înspre SNC, sunt pseudounipolari.

Cât de lung poate fi un axon

Diametrul axonului este microscopic, dar lungimea sa poate atinge peste un metru. De exemplu, axonii care pornesc din porțiunea inferioară a măduvei spinării și ajung la nivelul labei piciorului pot avea o lungime de până la 1,2 m. Deseori, axonii mai multor neuroni, denumiți uzual fibre nervoase, se reunesc alcătuind nervi.