Figura prezintă mușchii de pe fața anterioară a umărului și a brațului drept, de la umăr (sus) până la cot (jos). În stânga desenului se află partea laterală a membrului, rotunjită de deltoid, iar în dreapta, lângă braț, se vede scapula, cu marginea ei medială. Urmărește fiecare mușchi de la un capăt la altul. Capătul prins de un os relativ fix, mai apropiat de linia mediană a corpului, este originea, iar cel prins de osul pe care mușchiul îl mobilizează, mai îndepărtat de linia mediană, este inserția.

Oasele din desen

Pe lângă mușchi, desenul arată cele două oase ale centurii pectorale. Clavicula, un os în formă de tijă, traversează partea de sus a figurii și atașează scapula de partea superioară a sternului, care nu apare în desen. Scapula, numită și omoplat, este osul mare, triunghiular, din dreapta brațului, iar fața ei anterioară este acoperită de subscapular. Latura ei dinspre linia mediană a corpului este marginea medială. Pe fața posterioară, scapula are o porțiune osoasă, spina scapulei, care se continuă cu acromionul (proeminența umărului) și cu apofiza coracoidă, ambele arii de inserție musculară. Capătul ei lateral, îngust, formează fosa glenoidă, cavitatea prin care scapula se articulează cu humerusul, osul brațului. Mușchii care se inseră pe claviculă și pe scapulă leagă membrul superior de scheletul axial. Reperele osoase pe care se prind acești mușchi sunt desenate în Figura 7.9.

Mușchii umărului

Mișcările umărului implică și mișcările scapulei, de care se prind mai mulți mușchi. În figură apar trei dintre ei:

• Trapezul este un mușchi lat, triunghiular, al spatelui, așa că din față se vede doar porțiunea lui care coboară dinspre gât spre claviculă. Își are originea pe osul occipital și pe vertebrele cervicale și toracice și se inseră pe claviculă și pe scapulă (spina și acromionul). Mobilizează centura pectorală și întreaga extremitate superioară și rotește scapula astfel încât, în timpul abducției brațului, fosa glenoidă să se orienteze în sus (elevație). Este inervat de nervul accesor și de câțiva nervi cervicali.
• Deltoidul este mușchiul care acoperă umărul. Pornește de pe claviculă și de pe scapulă (spina și acromionul) și se inseră pe tuberozitatea deltoidă, o rugozitate în formă de „V” aflată aproape de mijlocul humerusului. De aceea, în desen, se îngustează în jos, spre mijlocul brațului. Este un abductor major al brațului și produce, de asemenea, flexia și extensia brațului. Este inervat de nervul axilar.
• Subscapularul acoperă fața anterioară a scapulei, iar fibrele lui se strâng dinspre marginea medială spre umăr.

Trapezul și deltoidul se văd și din spate, în Figura 9.4.

Mușchii brațului

Mușchii brațului produc atât mișcări ale umărului, cât și ale antebrațului. Manualul descrie patru, iar cei trei de pe fața anterioară apar în figură:

• Bicepsul brahial este cel mai superficial mușchi al brațului și îi ocupă fața anterioară. La origine are două capete, ambele pe scapulă: capul lung, cel lateral, de lângă deltoid, și capul scurt, cel medial. Tabelul 9.2 trece ca origini tuberculul supraglenoidal și apofiza coracoidă, fără să precizeze de pe care pornește fiecare cap. Mai jos, capetele se unesc, iar mușchiul se inseră pe radius (tuberozitatea proximală) și, în parte, pe țesutul conjunctiv al antebrațului. Are, așadar, două origini și două inserții. Bicepsul mobilizează două articulații. La cot produce flexia antebrațului, apropiind mâna de umăr, și supinația (rotația antebrațului astfel încât palma să fie îndreptată spre anterior). La umăr permite flexia extremității superioare. Este inervat de nervul musculocutanat.
• Coracobrahialul este localizat anterior, în partea de sus a brațului, lângă capetele bicepsului. Se întinde de la scapulă la humerus și intervine în flexia și adducția brațului.
• Brahialul rămâne sub biceps, care este cel mai superficial, așa că în desen se vede doar la capătul de jos al brațului, de o parte și de alta a bicepsului, deasupra cotului. Își are originea pe jumătatea distală a feței anterioare a humerusului și se inseră pe tuberozitatea proximală a ulnei. Flectează antebrațul la nivelul cotului și este inervat tot de nervul musculocutanat.

Al patrulea mușchi al brațului, tricepsul brahial, este un mușchi voluminos al porțiunii posterioare a brațului, cu inserția pe olecranul ulnei. De aceea nu apare aici, dar îl găsești în Figura 9.2.

Agoniști și antagoniști

Bicepsul brahial este agonistul (prim motor) al mișcărilor de la nivelul cotului: flectează antebrațul, în timp ce antagonistul lui, tricepsul brahial, realizează extensia. Cât timp agonistul se contractă ca să producă mișcarea, antagonistul se relaxează ca să o permită. La umăr, deltoidul realizează abducția brațului, iar antagoniștii lui, pectoralul mare și dorsalul mare, realizează adducția.