Figura desenează arborele vascular peste silueta unui om privit din față, așa că partea dreaptă a corpului apare în stânga desenului. Arterele, colorate cu roșu, sunt conductele prin care sângele iese din inimă și este distribuit în tot corpul. Venele, colorate cu albastru, sunt vasele prin care sângele se întoarce la inimă. În mijlocul toracelui se află inima (Figura 91), forța motrice a acestui sistem. Reperele sunt numerotate în două serii: mai întâi arterele, de la gât spre coapsă, apoi venele, de la coapsă înapoi spre gât.

Cele două teritorii de circulație

În arborele vascular se disting două teritorii de circulație, prin care sângele se deplasează în circuit închis și într-un singur sens. Ele sunt dispuse în serie, așa că într-un minut ventriculul stâng pompează în marea circulație același volum de sânge pe care ventriculul drept îl pompează în mica circulație.

• Circulația mică (pulmonară) începe în ventriculul drept, cu trunchiul arterei pulmonare. Acesta se împarte în cele două artere pulmonare, care duc sângele cu $\ce{CO2}$ spre rețeaua capilară din jurul alveolelor (Figura 95). Aici, $\ce{CO2}$ este cedat alveolelor, care îl elimină prin expirație. Sângele cu $\ce{O2}$ este colectat de venele pulmonare, câte două pentru fiecare plămân, iar cele patru vene se termină în atriul stâng.
• Circulația mare (sistemică) începe în ventriculul stâng, cu artera aortă, care duce sângele cu $\ce{O2}$ și substanțe nutritive spre țesuturi și organe. De acolo, sângele încărcat cu $\ce{CO2}$ este preluat de cele două vene cave, care îl aduc în atriul drept.

Atenție la culori: ele arată tipul vasului, nu felul sângelui pe care îl transportă. Artera pulmonară este desenată cu roșu, deși duce sânge cu $\ce{CO2}$, iar vena pulmonară cu albastru, deși aduce sânge cu $\ce{O2}$. Toate celelalte vase marcate aparțin marii circulații.

Sistemul aortic

Artera aortă și ramurile ei formează sistemul aortic, care irigă toate țesuturile și organele corpului. Aorta pornește din ventriculul stâng ca aortă ascendentă, din care se desprind cele două artere coronare, ramificate în desen pe suprafața inimii. După ce urcă 5-6 cm, aorta se curbează și formează arcul aortic, care se continuă cu aorta descendentă, împărțită în toracală și abdominală. La capătul ei, aorta abdominală se bifurcă în cele două artere iliace comune, stângă și dreaptă.

Ramurile arcului aortic

Din arc se desprind, de la dreapta spre stânga, trunchiul brahiocefalic, artera carotidă comună stângă și artera subclaviculară stângă. Trunchiul brahiocefalic se împarte în artera carotidă comună dreaptă și artera subclaviculară dreaptă, iar acestea sunt cele marcate în figură.

• Artera carotidă comună urcă pe gât până în dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid, unde se bifurcă în artera carotidă externă și internă. Acolo se află sinusul carotic (carotidian), o mică dilatație bogată în receptori.
• Artera subclaviculară ajunge până în axilă, unde ia numele de arteră axilară, și se continuă cu artera brahială, care vascularizează brațul.

Ramurile aortei abdominale

Ramurile viscerale ale aortei abdominale sunt trunchiul celiac, artera mezenterică superioară, arterele renale, arterele testiculare, respectiv ovariene, și artera mezenterică inferioară. În figură sunt marcate:

• Artera hepatică, una dintre cele trei ramuri ale trunchiului celiac, alături de artera splenică și de artera gastrică stângă. Trunchiul celiac vascularizează stomacul, duodenul, pancreasul, ficatul și splina.
• Artera renală, câte una de fiecare parte, care pleacă aproape orizontal din aortă, spre rinichi.
• Artera mezenterică inferioară, desenată mai jos decât arterele renale. Ea vascularizează partea stângă a colonului transvers, colonul descendent, sigmoidul și partea superioară a rectului.

Ramurile terminale ale aortei

În dreptul articulației sacro-iliace, fiecare arteră iliacă comună se împarte în artera iliacă externă și artera iliacă internă. Cea internă irigă pereții și organele din bazin, inclusiv organele genitale. Cea externă iese din bazin, ajunge pe fața anterioară a coapsei și devine artera femurală, care irigă coapsa și se continuă cu artera poplitee.

Sistemul venos al marii circulații

Sângele venos al marii circulații se adună în două vene mari, care se varsă în atriul drept.

• Vena cavă superioară se formează prin fuzionarea celor două vene brahiocefalice, stângă și dreaptă. Fiecare venă brahiocefalică ia naștere din unirea venei jugulare interne, care aduce sângele de la creier, cap și gât, cu vena subclaviculară, care continuă vena axilară și aduce sângele de la membrul superior. Sângele de la torace ajunge în vena cavă superioară prin sistemul azygos.
• Vena cavă inferioară se formează prin unirea celor două vene iliace comune, urcă prin dreapta coloanei vertebrale, străbate diafragma și se termină în atriul drept. Ea adună sângele de la membrele inferioare, de la pereții și viscerele din bazin, de la rinichi, suprarenale, testicule, respectiv ovare, de la peretele posterior al abdomenului și de la ficat. În desen se văd vărsându-se în ea venele renale, venite de la rinichi, și vena suprahepatică, venită de la ficat. În textul manualului, venele prin care sângele ficatului ajunge în vena cavă inferioară sunt numite vene hepatice.

Venele membrelor

La membre, sângele venos este strâns de vene profunde, care însoțesc arterele și poartă aceeași denumire cu ele, și de vene superficiale, subcutanate, care nu însoțesc arterele și se varsă în cele profunde. Pe coapsă, vena femurală, care strânge sângele venos al membrului inferior, merge alături de artera femurală. Ea este continuată de vena iliacă externă, care se unește cu vena iliacă internă, venită de la pereții și viscerele din bazin, și formează vena iliacă comună.

Vena portă, o venă aparte

O venă aparte a marii circulații este vena portă, care duce la ficat sângele încărcat cu substanțele nutritive absorbite în intestin. Ea se formează prin unirea a trei vene: mezenterica superioară, mezenterica inferioară și splenica. Vena portă nu este marcată în figură. Prin ea, sângele adunat de vena mezenterică inferioară nu ajunge direct în vena cavă inferioară, ci trece întâi prin ficat, unde ramurile venei porte și ale arterei hepatice ajung la lobulii hepatici (Figura 82). Abia de acolo, prin venele hepatice, sângele ajunge în vena cavă inferioară.