Figura arată uterul văzut din față, cu trompele uterine și ovarele de o parte și de alta și cu vaginul dedesubt. Cele două jumătăți ale desenului se citesc diferit. În stânga, trompa este deschisă pe toată lungimea ei, ca să i se vadă interiorul brăzdat de cute, iar ovarul apare întreg, așa cum se vede din afară, sub arcul trompei. Sub ele se întinde o membrană subțire, prinsă de marginea uterului. În dreapta, uterul și ovarul sunt deschise: se văd cavitatea uterină, cele trei tunici ale peretelui și interiorul ovarului, cu foliculii lui. Trompa dreaptă rămâne întreagă și se termină, lângă ovar, cu un capăt răsfirat în franjuri. Lângă acest capăt apare și un punct mic, ovocitul abia eliberat din ovar.

Porțiunile uterului

Uterul este situat în cavitatea pelviană, între vezica urinară și rect, cum se vede în Figura 101. Este un organ musculos, cavitar și impar, interpus între trompele uterine și vagin. Are formă de pară, cu extremitatea mare orientată superior: conturul lui este larg sus, între trompe, și se îngustează spre vagin. Manualul îi distinge trei porțiuni, de sus în jos:

• Corpul uterin este porțiunea largă de sus, de ale cărei colțuri superioare se prind cele două trompe.
• Istmul uterin este porțiunea mai strâmtă dintre corp și col, acolo unde conturul organului se strânge.
• Colul uterin (cervix) este porțiunea de jos, pe care se inseră vaginul prin extremitatea sa superioară. În desen, capătul colului pătrunde în partea de sus a vaginului.

Straturile peretelui

Pe jumătatea deschisă, peretele uterului se vede în toată grosimea lui. De la exterior spre interior, manualul descrie trei tunici:

• Perimetrul este tunica seroasă de la exterior, întâlnită numai la nivelul corpului uterin. În desen, apare ca un înveliș subțire pe conturul peretelui.
• Miometrul este tunica musculară, formată din musculatură netedă. În desen, este stratul cel mai gros.
• Endometrul este tunica mucoasă care căptușește cavitatea uterină, fanta îngustă din mijlocul organului. Este considerat stratul funcțional al uterului: el prezintă modificări structurale, se elimină odată cu sângerarea menstruală și se reface în ciclul următor.

Trompele uterine și vaginul

Împreună cu uterul, trompele și vaginul formează calea genitală.

• Trompa uterină este un conduct musculo-membranos, lung de 7-12 cm, întins de la ovar până la uter, cu care comunică prin orificii numite ostii uterine. Extremitatea ei laterală conține un orificiu care se deschide în cavitatea abdominală.
• Vaginul este un conduct musculo-conjunctiv, median și impar, lung de 7-9 cm. Prin extremitatea superioară se inseră pe colul uterin, iar prin cea inferioară (orificiul vaginal) se deschide în vestibulul vaginal.

Vasele de sânge desenate de-a lungul uterului nu sunt numerotate. Manualul spune că vascularizația uterului este asigurată de arterele uterine, ramuri din artera iliacă internă, din care se desprind și ramuri pentru vagin, trompe și ovare.

Ovarul, foliculii și ovocitul

Ovarul este glanda mixtă a aparatului genital feminin: exocrină, pentru că produce ovulele, și endocrină, pentru că secretă hormoni (estrogeni și progesteron). Este un organ pereche, în formă de ovoid turtit, cu fața medială acoperită de pavilionul trompei.

În zona corticală a ovarului se află foliculii ovarieni, în diferite faze de evoluție. Ovarul secționat din dreapta îi arată ca mici formațiuni rotunde. Manualul descrie foliculi primordiali, primari, secundari (cavitari) evolutivi și maturi (terțiari, de Graaf). În fiecare lună, de la pubertate până la menopauză, un folicul secundar devine folicul matur, cel mai voluminos, care conține în interior ovocitul.

La ovulație, foliculul matur se rupe, iar ovocitul este expulzat în cavitatea abdominală, de unde este preluat de trompa uterină. De aceea desenul îl arată în afara ovarului, lângă capătul trompei. Foliculul rămas se transformă în corp galben, care secretă progesteron și devine în final corp alb, cu țesut cicatricial. Figura 105 mărește ovarul și arată pe larg evoluția foliculilor și ovulația.

De la ovar la uter

Fecundația are loc în trompa uterină, în apropierea capătului ei dinspre ovar. Zigotul rezultat călătorește spre uter, locul de implantare, unde progesteronul a pregătit mucoasa uterină (endometrul) pentru fixarea oului (nidare). Dacă fecundația nu are loc, secreția corpului galben scade brusc, iar în mucoasa uterină apar modificări vasculare, urmate de necroză și hemoragie, care determină pierderea de sânge menstrual.