Figura arată cerebelul în două desene care se completează. În desenul de sus, cerebelul este întreg, desprins de trunchiul cerebral și privit de deasupra. Marginea dinspre trunchi se află sus în desen, acolo unde se văd două suprafețe ovale, netede. În desenul de jos, trunchiul cerebral este văzut dintr-o parte, iar cerebelul se află în spatele lui, în dreapta. Aici cerebelul este secționat în partea de sus, ca să i se vadă și interiorul. Împreună, cele două desene arată lobulația cerebelului, adică felul în care șanțurile îl împart în lobi și lobuli.

Unde se află cerebelul

Cerebelul ocupă fosa posterioară a craniului. De emisferele cerebrale îl desparte cortul cerebelului, o excrescență a durei mater cerebrale. Se află înapoia bulbului și a punții, iar împreună cu ele delimitează cavitatea ventriculului IV. Desenul de jos arată această vecinătate: în stânga se văd puntea, masa rotunjită și voluminoasă, și, sub ea, bulbul rahidian, mai îngust. Ele sunt două dintre cele trei etaje ale trunchiului cerebral, al treilea fiind mezencefalul.

Vermisul și emisferele

Cerebelul are forma unui fluture: o porțiune mediană, îngustă, numită vermis, și două porțiuni laterale, voluminoase, numite emisfere cerebeloase. În desenul de sus, vermisul este banda îngustă, brăzdată de-a curmezișul, care urmează linia mediană de la o margine la cealaltă, iar emisferele sunt cele două mase mari, rotunjite, de pe laturi. Pe această bandă sunt însemnate două porțiuni: vermisul superior, sus, între cele două suprafețe ovale, și vermisul inferior, jos, acolo unde emisferele se apropie una de alta.

Pedunculii cerebeloși

Cerebelul este legat de bulb, de punte și de mezencefal prin pedunculii cerebeloși inferiori, mijlocii și, respectiv, superiori. În desenul de sus, pedunculul cerebelos mijlociu, cel care leagă cerebelul de punte, este suprafața ovală din stânga vermisului superior, locul în care cerebelul a fost desprins de trunchi. Suprafața din dreapta este pedunculul de partea opusă. Pedunculii inferiori și superiori conțin atât fibre aferente, cât și eferente, pe când cei mijlocii conțin numai fibre aferente.

Tot prin pedunculi ajung la cerebel fasciculele spinocerebeloase, care urcă prin măduva spinării. Fasciculul spinocerebelos dorsal (direct) străbate numai bulbul și intră în cerebel pe calea pedunculului cerebelos inferior. Fasciculul spinocerebelos ventral (încrucișat) străbate bulbul, puntea și mezencefalul și ajunge la cerebel de-a lungul pedunculului cerebelos superior. Pedunculii inferiori, mijlocii și superiori se văd, toți trei, pe trunchiul cerebral din Figura 25.

Șanțurile, lobulii și lobii

Suprafața cerebelului este brăzdată de șanțuri paralele, de adâncimi diferite:

• Șanțurile numeroase și superficiale delimitează lamelele (foliile) cerebeloase. În ambele desene, ele sunt liniile fine, paralele, care acoperă toată suprafața.
• Șanțurile mai adânci delimitează lobulii cerebelului.
• Șanțurile foarte adânci, doar două la număr, delimitează lobii cerebelului.

Toți cei trei lobi sunt însemnați în figură:

• Lobul anterior (paleocerebelul) se află, în desenul de sus, la marginea dinspre trunchi, lângă pedunculi. În desenul de jos corespunde părții de sus a cerebelului, cea secționată.
• Lobul posterior (neocerebelul) se află, în desenul de sus, pe partea mare, rotunjită, a emisferelor, spre marginea opusă pedunculilor. În desenul de jos se vede pe suprafața din spate a cerebelului.
• Lobul floculonodular (arhicerebelul) apare numai în desenul de jos, în partea de jos a cerebelului, aproape de trunchiul cerebral.

În interior: scoarța și arborele vieții

La exterior, cerebelul are un strat de substanță cenușie, scoarța cerebelului. Ea înconjoară substanța albă centrală, care trimite prelungiri și, în ansamblu, are aspectul unei coroane de arbore, de unde și numele de arborele vieții. Pe suprafața secționată din desenul de jos se vede tocmai acest aspect ramificat, cu ramuri care se desfac dintr-o zonă centrală spre marginea cerebelului. În masa de substanță albă se găsesc și zone de substanță cenușie, nucleii cerebelului, care nu sunt însemnați în figură.

Ce se întâmplă fără cerebel

Extirparea cerebelului produce astenie (scăderea forței voluntare), astazie (tulburări ale ortostatismului) și atonie (diminuarea tonusului muscular). După câteva luni, tulburările se atenuează prin compensare corticală. Și alte capitole ale manualului leagă cerebelul de tonus și de echilibru: fasciculele spinocerebeloase conduc spre el sensibilitatea proprioceptivă de reglare a mișcării (simțul tonusului muscular), iar fasciculul vestibulo-cerebelos controlează echilibrul static și dinamic. Alături de simțul vestibular și de analizatorii kinestezic, vizual și tactil, cerebelul contribuie la reglarea echilibrului.