Figura adună mișcările posibile în articulațiile umane, adică mișcările care au loc la nivelul diartrozelor, articulațiile pe deplin mobile ale corpului. Are patru grupuri de desene, fiecare cu numele a două mișcări. Trei grupuri arată câte o pereche de mișcări opuse, iar al patrulea, din dreapta jos, două mișcări diferite. Săgețile arată încotro se deplasează partea care se mișcă. Ca să recunoști o mișcare, urmărește ce se schimbă de la un desen la altul: orientarea palmei, distanța față de linia mediană a corpului sau unghiul dintr-o articulație.

Mișcările din diartroze sunt produse de mușchii scheletici. În majoritatea cazurilor, mușchiul este atașat cu un capăt de partea fixă, imobilă, a articulației, iar cu celălalt, pe partea opusă, de partea ei mobilă. Contracția lui trage de partea mobilă și așa apare mișcarea articulară. Diartrozele se împart în mai multe tipuri și după mișcarea pe care o permit (Tabelul 6.2 și Figura 6.5), așa că nu orice diartroză permite toate mișcările din figură.

Supinația și pronația

În stânga sus, antebrațul și mâna sunt desenate în două poziții, cu palma orientată diferit. La încheietura mâinii, două săgeți de sens opus, marcate „Supinație” și „Pronație”, arată cele două sensuri în care se rotește antebrațul.

• Pronația este rotația antebrațului astfel încât palma să privească spre posterior. Manualul o numește o formă specială de rotație.
• Supinația este mișcarea opusă: antebrațul se rotește până când palma ajunge în poziție anatomică, privind spre anterior.

În poziția anatomică, reperul acestor definiții, membrele superioare stau pe lângă corp, cu palmele înainte și policele orientat spre exterior (Figura 1.2).

Adducția și abducția

În dreapta sus, aceeași pereche de membre inferioare, văzută din față, este desenată de două ori. Un membru stă drept, iar celălalt este depărtat lateral și are pe gambă o săgeată.

• Adducția este apropierea unui membru de linia mediană a corpului. În desenul ei, săgeata arată spre celălalt membru, adică spre linia mediană.
• Abducția este îndepărtarea unui membru față de linia mediană. În desenul ei, membrul este și mai depărtat, iar săgeata arată în sens opus.

Exemplul din manual folosește membrul superior: ridicarea brațului până la orizontală este o abducție, iar întoarcerea lui în poziția anatomică este o adducție.

Flexia și extensia

În stânga jos, membrele inferioare sunt văzute din profil, iar mișcarea are loc în genunchi.

• Flexia este mișcarea care micșorează unghiul dintre două oase ale unei articulații, pe scurt îndoirea articulației. În desenul ei, genunchiul este îndoit, iar săgeata arată gamba ridicându-se spre coapsă.
• Extensia este mișcarea opusă: unghiul dintre cele două oase crește, iar articulația se întinde. În desenul ei, membrul este întins înainte, iar săgeata arată gamba coborând și îndepărtându-se de coapsă.

Manualul dă ca exemplu tocmai flexia genunchiului. Genunchiul, articulația dintre femur și tibie, este o articulație trohleară: mișcarea are loc într-un singur plan, ca la o balama.

Circumducția și rotația

În dreapta jos, ambele desene arată membrul superior, care se mișcă din umăr. Umărul este o articulație sferoidală, tipul de diartroză care permite cele mai libere mișcări.

• Circumducția: membrul superior este desenat în două poziții, iar în dreptul mâinii este trasată o săgeată în formă de cerc. Desenul arată că mâna, de la capătul membrului, descrie un cerc.
• Rotația este mișcarea unei părți a corpului în jurul unei axe, iar Tabelul 6.3 o precizează ca rotația unui os de-a lungul propriei axe. În desenul ei, membrul superior este străbătut pe lungime de o linie dreaptă, axa lui, iar două săgeți circulare, una în partea de sus a membrului și una sub mână, se înfășoară în jurul ei. Exemplul dat de manual este întoarcerea capului dintr-o parte în alta, ca atunci când spui „nu”. Rotația poate fi medială, spre linia mediană a corpului, sau laterală, în direcția opusă.

Perechile de mișcări antagoniste

Tabelul 6.3 așază mișcările articulare în perechi: fiecare acțiune are o acțiune antagonistă, de sens opus. În figură apar trei dintre ele: flexia cu extensia, abducția cu adducția și supinația cu pronația. Rotația formează în tabel o pereche proprie, rotația medială și rotația laterală. Manualul mai adaugă patru perechi, care nu sunt desenate aici:

• Elevația, ridicarea unei părți a corpului, de exemplu a umerilor, și depresia, coborârea ei.
• Protracția, împingerea spre înainte a unei părți a corpului, și retracția, retragerea ei spre înapoi, de exemplu a bărbiei.
• Flexia dorsală, îndoirea labei piciorului către tibie, și flexia plantară, îndoirea ei în direcția opusă, spre înapoi.
• Inversia, rotirea tălpii spre interior, și eversia, rotirea tălpii spre exterior.