Figura urmărește drumul unui hormon proteic, peptidic sau aminic, de la glanda care îl produce până la modificările pe care le declanșează în celula țintă. Se citește de sus în jos, pe săgeți: sus, celula endocrină, la mijloc vasul de sânge, iar jos, o porțiune mărită din celula țintă, cu membrana ei desenată în secțiune. Punctele mici răspândite pe tot traseul sunt chiar moleculele de hormon.

De la celula endocrină la celula țintă

1. Celula endocrină produce hormonul. În desen se vede nucleul ei și o veziculă plină cu granule de hormon, din care o săgeată scoate o moleculă afară din celulă.
2. Sângele preia hormonul. Vasul desenat în secțiune conține mai multe molecule de hormon, semn că sângele le transportă până la organele țintă.
3. Membrana celulei țintă oprește hormonul. Molecula se leagă de un receptor specific încastrat în membrană, cel desenat ca o piesă care traversează cele două straturi. Hormonii proteici, peptidici și aminici acționează ca mesageri primari: ei nu pătrund în celulă, ci se leagă de receptorii aflați pe membrana celulelor țintă.

Mesagerul secundar și AMP ciclic

Legarea de receptor intensifică activitatea unor enzime membranare. O astfel de enzimă este adenilat ciclaza, cea folosită ca exemplu în figură. După activare, adenilat ciclaza transformă moleculele de $\ce{ATP}$ în molecule de adenozin monofosfat ciclic (AMP ciclic, cAMP), pasul marcat în desen prin săgeata care pleacă de la $\ce{ATP}$ și ajunge la ovalul cu AMP ciclic.

AMP ciclic este mesagerul secundar. El se dispersează în celulă și accelerează anumite modificări celulare, precum creșterea sintezei proteice, alterarea permeabilității membranare și activarea anumitor enzime.

Răspunsul celular

Din AMP ciclic pornește săgeata către răspunsul celular, iar de acolo desenul se ramifică în patru efecte posibile, scrise unul sub altul în partea dreaptă: diviziune celulară, secreție, accelerarea sau scăderea metabolismului și contracție musculară. Care dintre ele se produce depinde de celula țintă și de hormonul care a ajuns la ea.

Pentru comparație: hormonii steroizi

Steroizii nu au nevoie de acest traseu. Ei se dizolvă în fosfolipide și trec cu ușurință prin membrana celulară, iar în citoplasma celulelor țintă se combină cu proteine. Complexul rezultat stimulează activitatea unor gene care codifică tipuri specifice de molecule de ARN mesager, ceea ce duce la declanșarea sintezei proteice și la modificări ale metabolismului celular.

Imediat după această figură, manualul mai adaugă două moduri de acțiune: mecanismul autocrin, în care hormonul acționează asupra celulei care l-a secretat, și mecanismul paracrin, în care hormonii secretați de o celulă endocrină acționează asupra celulelor din imediata vecinătate.